Avem parinti de care uitam. Cat de trist poate suna asta? Pentru ca timpul trece si daca ajungem sa ne realizam in voata asa cum ne-am propus uitam de multe ori de unde am plecat. Cand parintii imbatraneasc si depind de ajutor devin o povara. Insa si pentru stat. Un lant vicios care tintuieste la pat numerosi batrani, pustii si saraci, care se rog ca cineva sa le mai treaca pragul.
Campania „Tu stii ce mai fac parintii tai?” este o initiativa de suflet menita insa sa spuna un adevar trist. Statul nu are grija de batranii sai chiar daca tinerii de astazi trimit bani in tara la cote impresionante an de an, luna de luna. Insa pe principiul cu banii nu poti cumpara fericirea nici asta nu ajuta. Conteaza mai mult cine intinde o mana de ajutor decat gandul de departe.
Bunicii spun adesea ca si-ar dori ca la batraneste nepotii lor sa vina cel putin sa le aduca o cana de apa. Pe cat de trist pe atat de necesar pana la urma o astfel de marturisire tradeaza cursul vietii. Vei spune ca este un cliseu insa copii fiind parintii ne-au crescut si ne-au ajutat sa ajungem oamenii de astazi. Cand roata se intoarce cum spune romanul iti dai seama cine este langa tine.
In unele cazuri batranii parinti raman o povara pentru toti pentru ca soarta din Romania trimit la munca pe cei care inca in putere trebuie sa isi sustina propria familie. Si cu ei cum ramane? Nu degeaba se spune ca mai bine mori fara sa chinui caci astfel chinui si pe cei din jur.
Una peste alta, pana cand vom ajunge la nivelul tarilor europene care isi infiinteaza mai multe locuri speciale pentru batrani, pana cand vom avea si noi un nivel satisfacator de pensie care sa permita batranilor de a intra intr-un astfel de sistem rabdam pentru ca nu avem ce face. Batranetile apasa greu…