Deseori ajung la cunostinta noastra informatii pe care prea putin le intelegem – despre viata, despre lucruri in general si destul modul in care ar trebui sau nu sa privim diverse situatii. Traim intr-o anumita comunitate, facem parte din aceasta chiar daca reusim sa ne integram mai mult sau mai putin.
Omul traieste – dar nu fiecare traieste la fel. Unii se aprofundeaza in gandurile despre constiinta, despre rolul acesteia si despre cat trebuie sa ascultam de ea, despre credinta mai ales si cat este de important sa creada. In ce sa creada? In Divinitate, in fortele naturii. Sunt subiecte care pentru multi nu reprezinta decat confuzie, un amalgam de intrebari fara raspuns. Acestea pot primi insa un raspuns cand este cautat si in locul potrivit.
Suntem un popor crestin. Avem ca piatra de temelie Sfanta Scriptura si spunem ca ne incredem in invataturile Sale. Unii dintre noi insa poate ca nici nu au Biblia in biblioteca. Nu sunt de condamnat cei care nu au avut parte de o crestere crestineasca, insa fiecare are datoria de a cerceta, de a se interesa legat de rostul sau pe pamant.
Credinta – poarta de deschidere pentru lipsa sensului si a raspunsului in situatii de viata
Fiecare stie ca exista binele si raul. Cata atentia acordam insa fundamentului crestin al lumii in care traim, civilizatiei si culturii?
Unii sunt de parere ca nu le sunt de niciun folos textele vechi din Sfanta Scriptura, respectiv Vechiul Testament. Asta se intampla din cauza ca nu reusesc sa patrunda in esenta acestora, ca nu au lumina pentru a intelege mesajul lor. La fel se intampla si cand rasfoiesc diverse resurse crestine. Le gasesc lipsite de noima, nefolositoare.
Pentru a putea trage insa folos din ele, este necesara capacitatea de intelegere, iar credinta este cea care lumineaza ochii. Credinta este cea care ofera sens lucrurilor care par lipsite de el si vietii in profunzimea ei.
Cati traiesc fara a-si intelege rostul pe lume? Cercetarea de sine, a semnificatiei crestinismului, a ce presupune acesta si de ce trebuie sa fie in sine crestin – acestia sunt pasi pe care la un moment dat fiecare ajunge sa ii parcurga. Desigur ca acesta este idealul. Cei mai multi sunt crestini cu numele, nepracticanti. Modul lor de vietuire nu este cu nimic mai diferit de a-l celor care nu cred in Divinitate. Se aseamana in purtare, in fapte, in vorbire.
Diferenta intre crestinii nepracticanti si cei care traiesc cu adevarat viata de crestin este una de la cer la pamant. Ii poti distinge in multime prin smerenia cu care traiesc, prin viata potolita si linistita pe care o duc. Mai ales vorbirea si gandirea acestora este una diferita.
O astfel de credinta reprezinta poarta de deschidere spre toate cele ce par lipsite de sens pentru cei care nu cred. Sunt intelese si momentele de bucurie deplina, dar si cele de tristete, incercarile, suferinta. Toate capata sens pentru cei care au deschidere fata de Cuvantul lui Dumnezeu, care cred.
Tu unde te situezi? Intelegi viata si ceea ce se intampla in a ta? Cunoasterea nu se refera neaparat la a crede, insa credinta este cu desavarsire definita de lumina, pricepere si intelegere in toate.